ONGFest – Civic Break

Imi plac provocarile, iar provocarile la scris mi se par cele mai atractive, asa ca anul acesta am decis sa impartasesc cu voi ce inteleg eu prin implicarea civica si de ce este important ca societatea civila sa se implice si sa ajute, sa indrume, sa ofere sanse celor mai putin favorizati.

Anul acesta, am ales sa ma alaturi si eu ONGFest, Festivalul Organizatiilor Neguvernamentale, cel mai cunoscut eveniment pentru ONG-uri, dar si pentru grupurile civice din Romania si editia de anul acesta sta sub semnul Civic Break, prin posibilitatea pe care o ofera participantilor de a calatori intr-unul din orasele in care se desfasoara festivalul ( Bucuresti, Cluj sau Iasi ), alegand sa faca parte dintr-o lume a initiativelor responsabile si sa va impartasesc ce facem noi ( eu si colegii mei in fiecare an de Paste si Craciun ).

Evenimentul isi propune sa promoveze participarea publica a societatii, sa cultive comportamentul filantropic si voluntar si sa aduca in atentia publicului larg ONG-urile si este finantat prin Programul de cooperare Elvetiano-Roman, avand Kaufland Romania ca sponsor principal. Organizat anual de catre Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile (FDSC), ONGFest isi propune sa contribuie la marirea numarului de cetateni implicati activ in comunitate, dar si la cresterea implicarii in societate a asociatiilor si fundatiilor din Romania.

Asa cum spuneam, in fiecare an de Paste si Craciun incercam sa aducem alinare si putina fericire inimilor unor copii defavorizati, carora soarta nu le-a dat cea mai buna sansa, dar pentru care viitorul se poate schimba daca societatea civila ii ajuta si ii sustine. Asa ca anual, alegem 2 centre de plasament pentru copii din Bucuresti, impachetam cadouri ( hainute, incaltari, jucarii, produse de ingrijire personala, jocuri de dezvoltarea atentiei, carti etc ) si astfel fiecare copil primeste o cutie cadou din partea noastra.

Daca va intrebati cum alegem locurile pentru donatie si cum stim cati copii sunt si asa mai departe: pai este simplu. Alegem centrele de plasament dintr-o lista ce se gaseste pe internet si tragem la sorti care este centrul anului acesta, dupa care, luam legatura cu centrul de plasament pentru care pregatim donatia si ne interesam cati copii sunt, ce varste au, cate fete, cati baieti, dupa care ne gandim cum sa arate cutiile cadou si sa nu fie diferente intre cei de varste mici si cei de varste mari, intre fete si baieti. Cumva toti trebuie sa se bucure in egala masura de cadourile primite si macar jumatate de ora sa li se lumineze chipurile si sufletele.

A dona, a darui, a oferi ar trebuie sa fie ceva firesc intr-o epoca in care persoanele defavorizate nu au poate uneori nici o sansa la mai mult, la mai bine, la un normal. O data cu aceste experiente am descoperit ca ” Noul eu” cel cu responsabilitate civica poate face ceva, cat de putin, dar este ceva si daca putin cu putin se aduna, atunci se aduna si sansa spre o reusita sociala a celor mai putin avantajati.

O sa va povestesc o intamplare de acum ceva timp de Craciun, o intamplare cu si despre o fetita de la un centru de plasament care in urma oferirii cadoului s-a lipit de mine si m-a imbratisat, iar acea imbratisare m-a lasat mut si paralizat de durere. Ce suferinta era in ochii acelei fetite, suferinta pe care nu o exprima, nu o arata, dar se simtea si care isi gasise fericirea in lucrusoarele si jucariile primite cadou. Acea fetita blonda, cu carlionti aurii si pielea alba, ochii aproape galbeni, fara gauri de cercei in urechi, imbracata modest, dar cu un zambet minunat de cald.

Pur si simplu mi-a ajuns la ” casa sufletului ” cum se zice. Intamplarea face sa ajungem intr-un centrul de plasament ales din capitala, unde ne primesc cu o serbare superba, ne colinda, impartim cadourile si aceasta mica fata vine la partenera mea inainte sa primeasca cadourile si ii spune ca este draguta si ca are niste cercei tare frumosi. Sasha isi da jos cerceii din urechi impresionata de sinceritatea si puritatea fetitei si ii ofera, iar copila complet inocenta raspunde: ” Noi nu avem voie sa cerem. Daca ni se ofera, putem accepta, daca nu, nu avem voie sa cerem „.

Emotionata destul de vizibil partenera mea ii raspunde ca ii ofera cadou cercelusii cu promisiunea educatoarei ca ii vor face gauri in urechi pentru a se bucura de ei zilnic si a-si aduce aminte de ea mereu. Peste cateva luni am revenit de Paste la acelasi centru si fetita purta mandra cercelusii, iar revederea a fost delicioasa .

Asa ca: oferiti tuturor sansa pe care vi-ati dori sa o primiti si voi de la viata si pe care sunteti norocosi sa o aveti!

Comportamentul tau civic responsabil, incepe de la lucrurile simple care indica respectul pe care il ai fata de comunitate si fata de oameni.

Tu ce schimbari ai face pentru o societate mai buna ?

0 Comentarii

Lasa un comentariu

Scroll Up